Monografii

MONOGRAFIA BISERICII PAROHIALE CU HRAMUL „SF. ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA” DIN PAROHIA IONĂŞENI, COM. TRUŞEŞTI

Biserica parohială din satul Ionăşeni este numită „biserica mare” deoarece în sat mai există două biserici: Biserica din livada conacului boieresc, construită din bârne de stejar în anul 1234, după o inscripţie de pe o lespede de piatră aflată în temelia bisericii şi biserica din cimitirul satului construită în anul 1776 de către Constantin Balş, urmaşul lui Ionaş Balş, care a întemeiat din timpuri străvechi satul Ionăşeni.

Această monumentală şi frumoasă biserică s-a construit prin stăruinţa şi osteneala vrednicului preot Neculai Costinescu, cu un comitet format din Vasile Isăcescu ca preşedinte, Ioan Bantaş, Gheorghe Corduneanu, Dumitru Romanescu, Neculai Ionescu, Costache Aflăcăiţei, Alexandru Apetroaie şi preotul Nicolae Costinescu, ca secretar şi casier. Se începe strângerea fondurilor necesare construcţiei, din „contribuţia poporănilor” şi în special al „condicilor de milă”, în anul 1906.

În 1909, la 19 iulie s-a făcut sfinţirea locului şi s-a pus piatra fundamentală de către protopopul judeţului Botoşani, Alexandru Simionescu.

Din cauza lipsurilor băneşti, lucrarea a mers încet, aşa că abia în 1913 biserica a fost terminată din roşu şi acoperită cu tablă zincată. În 1014, a izbucnit războiul mondial, lucrările la biserică au încetat până după terminarea lui, când au continuat cu mare greutate din cauza sărăciei şi „scumpetei” adusă de război. Biserica a fost terminată în anul 1925, când la 20 iulie s-a sfinţit.

Preotul Neculai Costinescu a condus această parohie de la 1883 până la 1935 când a ieşit la pensie şi s-a stabilit la Iaşi, unde în 1940 a decedat. Urmează ca preot paroh Vasile Pavel care după 13 ani de rodnică activitate, moare de tifos în 1948.

Din 1948, al treilea preot al ionăşenilor a fost preotul Petru Palaghiu, până în luna octombrie 1991, când a ieşit la pensie, iar la 8 septembrie 1992, a trecut la cele veşnice, fiind înmomântat alături de soţia sa în cimitirul parohial.

De la 1 februarie 1992, preot paroh este preotul Micu Vasile până în prezent.

Biserica, din cauza cutremurului din 1940, a suferit avarii, aşa că în anul 1950 s-au făcut reparaţiile necesare, în 1959 s-a renovat şi interiorul, iar în 1966 s-au făcut unele reparaţii la acoperiş.

Ca arhitectură, biserica parohială este una din cele mai impunătoare clădiri din localitate şi împrejurimi. Aşezată în centrul satului, pe o lungime de 40 m, îşi înalţă silueta ei, străjuind zarea la mari depărtări, prin turnurile ei ce ating 35 m înălţime.

În interior biserica este pictată în ulei, pereţii încadraţi cu diferite liniaturi artistice şi pictură a diferite scene biblice. Aşa, de pildă, în altar, pr boltă este pictată Maica Domnului cu Pruncul în braţe, iar de o parte şi de alta a tronului doi îngeri ţin o panglică întinsă pe care scrie: „Prea Cea Mai cinstită decât Heruvimii”. Pe pereţii altarului sunt pictaţi Arhidiaconii Laurenţiu şi Ştefan şi Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan. Pe bolta naosului are 4 evanghelişti şi Pantocratorul, iar pe pereţii laterali diferiţi sfinţi şi scene biblice. Pe plafonul cafasului este pictat Sf. Ioan Botezătorul înaripat.

Toate icoanele, începând cu catapeteasma care este artistic sculptată, sunt lucrate de pictorul Ştefan Luchian, după modelul Catedralei Mitropolitane din Iaşi, la dorinţa preotului Neculai Costinescu, ctitorul acestui sfânt locaş. Lucrarea a fost executată în condiţii excelente în decurs de trei ani: 1921-1924.

Trei policandre din alamă masivă de 160 kg bucata, ornează centrul bisericii, trei sfeşnice din acelaşi material de 80 kg bucata şi strana arhierească este din stejar şi bine păstrată.

În anul 1994 s-au început lucrările de consolidare la biserica parohială prin subzidire, lucrări terminate în anul 1995.

Între anii 1996-1997 s-au efectuat lucrări de reparaţie interioară a bisericii parohiale.

Între anii 2002-2003 am acoperit biserica parohială cu tablă zincată, înlocuind-o pe cea veche.

Am întocmit documentaţia pentru pictură nouă sau restaurarea picturii, care a fost aprobată de Comisia de Pictură Bisericească în anul 2000, iar din lipsă de fonduri nu am putut începe această lucrare.

În anul 2006 am început lucrările de reparaţie exterioară a bisericii parohiale.

MONOGRAFIA BISERICII “SF. DUMITRU” PAROHIA IONĂŞENI, JUD. BOTOŞANI

Biserica – monument istoric – din Livada curţii fostului conac boieresc din satul Ionăşeni, comuna Truşeşti, îşi are începutul din anul 1234 (conform inscripţiei de pe o lespede de piatră din biserică). La originea ei, această biserică a servit ca schit pentru călugări până în anul 1756, când Constantin Balş, proprietarul acestor meleaguri, zideşte schitul Cozancea, care se află la 4 km de aici spre Suliţa, unde se mută călugării din Ionăşeni, înzestrându-i cu teren de cultură, fâneţe şi păduri; aceeaşi suprafaţă cât avuseră la Ionăşeni. Schitul Ionăşeni rămâne ca biserică parohială pentru cei peste 70 de locuitori care se stabiliseră în jurul schitului, veniţi aici din vechiul sat cu acelaşi nume care era peste Jijia (pe dreapta apei) la locul numit Ţîntirim, unde, cu mulţi ani în urmă, s-au făcut săpături arheologice.

Înfiinţătorul schitului se numea Ionaş Balş, care nu se ştie din ce motive devine călugăr, de la care se trage şi numele satului Ionăşeni (conform actului comemorativ din biserica parohială).

La anul 1776 se construieşte biserica din cimitirul satului Ionă,eni, tot de către Constantin Balş şi devine biserică parohială, iar biserica din livadă rămâne de slujbă numai pentru nevoile curţii, slujindu-se pentru mulţime numai de hramul ei, Sf. Dumitru şi la Bobotează, cu care ocazie proprietarul conacului făcea o masă de obşte pentru toţi cei care veneau la rugăciune în aceste zile.

Prea multe date asupra acestui schit nu avem, decât că la anul 1827 ianuarie 18 s-a făcut sfinţirea după reparaţia radicală a bisericii, înlocuindu-se draniţa de pe acoperiş, s-a făcut subzidire, punându-i-se temelie de piatră, s-a podit pe jos, punându-se cărămidă pe cant şi s-au tencuit pereţii pe dinăuntru. S-a înlocuit de asemenea şi catapeteasma (conform inscripţiei pe partea din faţă a Sf. Mese, ce arată că Vasile Balş, spătar, Caterina, soţie şi Grigore, fiu, au făcut acestă reparaţie la biserica ce este a străbunilor lor).

Biserica este construită din bârne de stejar, pe temelie de lespezi de piatră, cu acoperişul din draniţă, după forma vechilor biserici moldoveneşti şi cu împărţirea: altar, naos şi pridvor.

În interior nu mai are nici un fel de mobilier-a fost devastată în timpul celui de-al doilea război mondial.

În afară de inscripţia amintită de pe Sf. Masă, mai sunt nişte însemnări pe piatra de deasupra unui mormânt din pridvor în 1839, arătând pe cei îngropaţi, tot din neamul Balşilor.

În momentul de faţă, biserica are nevoie de reparaţii la acoperiş, soclu şi interior.

Biserica înscrisă în lista monumentelor istorice la nr.3892. Întrucât în acest sat mai sunt două biserici, este peste putinţăde reparat din contribuţia sătenilor.